Învingătoare în lupta cu cancerul, de 25 de ani

O luptătoare – așa poate fi caracterizată, în două cuvinte, Erna Fabian, care reușește să învingă cancerul, de 25 de ani. “Pur și simplu nu vreau să cedez”, spune timișoreanca de 75 de ani, care a aflat, recent, că această boală cruntă a recidivat pentru a opta oară.

La cei 75 de ani ai săi, Erna a trăit în această viață cât alții în zece. Asta pentru că soarta a fost nedreaptă cu ea. Deși a suferit, în ultimii 27 de ani, zece operații, după ce cancerul a recidivat de opt ori, Erna nu și-a pierdut optimismul.

Timișoreanca a iubit mereu viața și frumosul. Timp de 35 de ani, a fost fotograful fabricii de pantofi Guban, iar de perioada în care imortaliza cei mai frumoși pantofi își aduce aminte cu mult drag. “În fabrica Guban am învățat și meseria asta, de fotograf. Pur și simplu mi-a plăcut fotografia, este o meserie foarte frumoasă, cu bune și cu rele”, ne povestește cu nostalgie Erna Fabian.

Până la 48 de ani, Erna Fabian spune că nu a avut nicio problemă de sănătate majoră. Însă, într-o seară, pe când se uita în oglindă, a observat o “îndoitură, un pliu” la sânul stâng. Imediat, a intrat în alertă, iar medicul la care a mers la control i-a dat cea mai cruntă veste. “Era cancer, stadiul 0 – 1. Medicul mi-a spus că e un nodul destul de mare, care trebuie neapărat scos”, povestește timișoreanca.

După doar doisprezece zile, Erna Fabian a ajuns pe masa de operație, la Spitalul Județean Timișoara, unde medicii i-au extirpat sânul, pentru că “ atunci mastectomia era la ordinea zilei, era clar că dacă ai cancer la sân, ți-l ia”.

“Prima dată mi-au făcut biopsie și am stat internată în spital zece zile, până la aflarea rezultatului. Sunt zece zile pe care nu pot să le descriu: de chin, de calvar, teama că e cancer, nu e cancer. Și diagnosticul a fost prost. Îmi aduc aminte că eram foarte supărată, pe toată lumea, pe tot ce există, îmi spuneam de ce mi se întâmplă mie asta. Nu pot să descriu ce am simțit, mi-a fost foarte greu. În fond, nimeni nu era de vină și am acceptat toată treaba asta, într-un final. Uite că am ajuns ca de atunci să mai fac nouă operații”, ne spune Erna Fabian.

Au urmat unsprezece ani în care timișoreanca s-a simțit perfect. Mergea la controale regulate anual. Însă, în urma unei investigații efectuate în anul 2001, a primit din nou o veste tristă: cancer la sânul drept, stadiul doi. A urmat cea de-a doua operație, fiind extirpat și sânul drept. “Îmi amintesc că a doua oară am fost mai disperată decât prima dată. Nu mi-a venit să cred că se repetă aceeași poveste și că o luam de la început. Încă nu știam ce mă așteaptă, pentru că răul de abia dup-aia a început”, povestește Erna Fabian.

După operație, Erna a făcut chimioterapie și radioterapie, iar în următorii opt ani a fost liniște. În 2010, un nou șoc: recidivă subaxială, un nodul de aproape patru centimetri. Iar operație. În 2011, o nouă recidivă și două operații. Erna își amintește că “și medicul era disperat. Îmi spunea, nu știu ce să vă mai fac, ce să vă mai scot”.

În 2014, timișoreanca a primit o nouă veste proastă: iar recidivă, de data aceasta intramusculară, la spate, în partea dreaptă. Ca de obicei, a ajuns pe masa de operație și au urmat ședințe de chimioterapie și radioterapie. “Acum fac chimioterapie, pentru că am din nou o recidivă, subaxial. Nu știu dacă se va opera, medicul nu mă sfătuiește, dar fac tratamentul, chimioterapie. Însă mă simt bine, nu o să mă las doborâtă chiar așa de repede. Din 2010, tot într-o recidivă o țin. Acum iar am una, e palpabilă. Nu știu cum scăpăm de ea, dar scăpăm, dă-o naibii. N-o să ne lăsăm doborâți acum”, povestește Erna, cu zâmbetul pe buze.

“Așa m-am născut, luptătoare”

Timișoreanca ne povestește că nu și-a schimbat foarte mult stilul de viață după ce a aflat că are cancer. A renunțat la afumături și la țigări, dar se mai delectează câteodată și cu aceste plăceri. Erna Fabian ne spune că iubește viața, călătoriile, dar și concertele.

“Mi-am spus că viața merge înainte, nu m-am izolat. Pur și simplu nu vreau să cedez, chiar dacă și acum am probleme serioase. Viața e mult prea scurtă ca să te închizi în casă. Așa e firea mea, așa m-am născut, luptătoare. Mama era așa, a trăit până la 90 de ani, dar eu nu cred că apuc. 75 de ani i-am prins, cine ar fi crezut, atunci când m-am îmbolnăvit eu. De atunci, atâția oameni în jurul meu s-au dus, care atunci mă compătimeau și spuneau săraca de ea, cât o s-o mai ducă. Uite, că viața îți face surprize, ei s-au dus, eu am rămas. Din fericire, eu am rămas, nu trebuia să plece nici ei”, povestește Erna Fabian.

Timișoreanca este căsătorită, de 35 de ani, iar pe soțul ei îl iubește ca-n prima zi. “El e grija mea cea mai mare, el este sprijinul meu”, vorbește cu drag Erna despre soțul ei, de 89 de ani, care are și el probleme de sănătate, după ce, acum doi ani, a suferit un accident vascular cerebral.

“M-am simțit alt om atunci când am primit o proteză mamară”

Erna Fabian își amintește că nu i-a fost deloc ușor după prima operație, pentru că a rămas fără sânul stâng. Însă, în doar câteva luni, a simțit că viața i se schimbă radical, după ce a făcut rost de o proteză mamară care, pentru psihicul ei, a făcut minuni.

“Mai ales ca femeie, nu e ușor. Te uiți în oglindă și vezi că ai doar pe o parte un sân. La vremea aia, nu existau proteze de sân. M-am dus la Budapesta după prima operație pentru a cere a doua opinie și aveam o cunoștință care era asistentă medicală acolo și m-a întrebat dacă am proteză. Nici nu am știut că există. Fiecare improviza ceva acolo, punea burete sau ce are, ca să umple golul. Și mi-a făcut rost de o proteză. Nu pot să spun cum m-am simțit eu atunci, ca un alt om, ai altă ținută. Ai impresia că lumea se uită în partea asta, unde lipsește, și tot te acoperi. Le văd și acum pe cele care nu au, mai pun o mână, încearcă să ascundă”, ne spune Erna Fabian.

După 27 de ani în care se luptă să învingă cancerul, timișoreanca are și un mesaj ferm pentru toate femeile: “Să se controleze, să meargă la medic la cel mai mic semnal de alarmă”.

Din 2010, după ședințele de chimioterapie, Ernei a început și să-i cadă părul. Acum poartă perucă. Are două, astfel că își schimbă “look-ul” mai mereu, pentru că una este blondă, iar cealaltă brunetă. Însă, la vară, este decisă să nu poarte nicio perucă, pentru că “este prea cald”.

“Eu mai am păr, doar că puțin. Însă membrele grupului de suport mi-au povestit că unii oameni, atunci când le-au văzut că nu au păr deloc, fugeau de ele. Mi-au povestit că au văzut oameni care au trecut pe cealaltă parte a străzii atunci când le-au observat. Lumea încă nu știe foarte multe despre cancer și e păcat”, spune cu regret Erna Fabian.